SĂPTĂMÂNA PATIMILOR
DOMNULUI NOSTRU IISUS
HRISTOS
Lunea
Mare. După întâmpinarea
Domnului în Ierusalim, dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate a
flămânzit şi văzând un smochin lângă cale s-a dus la el, dar n-a găsit nimic în
el decât numai frunzele şi a zis lui: „De acum înainte să nu mai fie rod din
tine în veac!” Şi smochinul s-a uscat îndată (Mt. 21, 18-19). Fiecare suflet
lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în
el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum îl usucă prin blestem
şi-l trimite în focul veşnic. Să ne silim şi noi a face roadele faptelor bune,
ca să nu avem aceeaşi soartă ca smochinul din Evanghelie, în ziua cea mare a
dării de răspuns.
Marţea
Mare. Acum poporul,
preoţii şi mai marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul
Domnului în templu şi acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a cuprins toate cele
trecute, cele de faţă şi cele viitoare. Arată că el este Mesia Cel adevărat
(Mt. 24, 36-26, 2). Citirea capitolelor din Evangheliile privitoare la tot ce
s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinţa în
Domnul, credinţă mărturisită nu doar prin cuvânt, ci şi prin faptă.
Miercurea
Mare. Fiind în Betania,
într-o casă s-a apropiat de Iisus o femeie, având un alabastru cu mir de mare
preţ şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Ucenicii văzând aceasta
ziceau între ei că acel mir s-ar fi putut vinde, iar banii să se dea săracilor.
Atunci Iisus le-a zis: „Pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu
mă aveţi întotdeauna. Această femeie, turnând mirul pe capul Meu, a făcut-o
spre îngroparea Mea”. „Unul din ucenici, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se
la arhierei a zis: „Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?”.
Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca
să-L dea în mâinile lor” (Mt. 26, 6-16).
Joia
Mare. Domnul sărbătoreşte
împreună cu ucenicii Lui Paştele. Înainte de a începe cina turnând apă în vasul
de spălat, singur a spălat picioarele tuturor ucenicilor zicându-Le: „Cel care
vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor” dându-Se pe Sine pildă. La această
cină care se numeşte Cina de Taină, Fiul lui Dumnezeu a instituit jertfa
liturgică şi Taina Sf. Împărtăşanii. După cină merge împreună cu ucenicii în
Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani ca să se roage. La întoarcere
i-a întâmpinat Iuda urmat de o mulţime de oameni înarmaţi zicându-le: „Pe
care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El”. Şi apropiindu-se de Iisus, a
zis: „Bucură-te, învăţătorule!” Şi „L-a sărutat” (Mt. 26, 17-49).
Vinerea
Mare. După ce Domnul a
fost vândut de Iuda, a fost dus la Ana arhiereul, apoi la Caiafa, care l-a
scuipat şi l-a lovit peste faţă. Când s-a făcut ziuă a fost dus la Pilat.
Negăsind în El vină, Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin aceasta de
vină. Iudeii însă strigau: „Sângele Lui peste noi şi peste copiii noştri!” Afost
biciuit, dezbrăcat de soldaţi, îmbrăcându-L cu hlamidă roşie, încununat cu
cunună de spini şi în mâini punându-i o trestie. Îi ziceau în batjocură:
„Bucură-te, învăţătorul iudeilor!” Apoi a fost bătut peste faţă cu trestia şi
i-au pus în spate crucea. A fost răstignit, împreună cu doi tâlhari. Spre
seară, Iosif din Arimateia cere de la Pilat trupul lui Iisus. Împreună cu
Nicodim îl înfăşoară în pânză de in cu miresme după obiceiul iudeilor şi-l
îngroapă într-un mormânt nou, în care nu fusese îngropat nimeni. (Mt. 27, 1-61)
Sâmbăta
Mare. A doua zi care este
după vineri, s-au adunat arhierii la Pilat zicând: „Doamne, ne-am adus aminte
că amăgitorul Acela a spus: după trei zile Mă voi scula. Porunceşte ca
mormântul să fie păzit până a treia zi, ca ucenicii Lui să nu fure trupul şi să
spună poporului că S-a sculat din morţi. Şi au întărit cu pază mormântul,
pecetluind piatra de la uşa mormântului (Mt. 27, 62-66).
Domnul doarme în mormânt cu trupul, însă
cu duhul s-a pogorât la iad, propovăduind mântuirea sufletelor ce se aflau
acolo. Prin învierea Sa sfărâmă porţile iadului şi scoate la odihnă pe cei care
au murit în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
Protoiereu
Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu