P.S. EpiscopVisarion al Hotinului
Activitatea și realizările bisericești
în mănăstirile eparhiei
În anul
reînfiinţării Episcopiei Hotinului, în eparhie existau trei mănăstiri de
călugăriţe, Japca, Călărăşeuca şi Cuşeleuca şi două schituri de monahi, Rudi şi
Bocancea, înfiinţate prin străduinţa Preasfinţitului Visarion, când îndeplinea
funcţia de exarh al mănăstirilor din Basarabia. După insistentele demersuri ale
episcopului, în 1924, mănăstirea de monahi Dobruşa, trece în eparhia Hotinului.
Se înfiinţează pe rând următoarele aşezăminte monahale: schitul Corneşti, jud.
Bălţi (1924); schitul Serbeşti, jud. Soroca (1925); schitul episcopiei (1931)
şi schiturile ce erau în curs de înfiinţare, Măgura, jud. Bălţi şi Văscăuţi,
jud. Hotin.
În 1923 viaţa
mănăstirească din eparhie se găsea într-o stare deplorabilă, atât din punct de
vedere spiritual cât şi material. Într-o dare de seamă din 1927, exarhul
mănăstirilor, arhimandritul Melchisedec Dumitriu arăta că procentul
analfabetizmului în mănăstiri între anii 1918 – 1923 era de 90%. Iar în urma
războiului, prin exproprierea pământurilor, mănăstirile erau lipsite de unicul
mijloc de întreţinere. Pentru îmbunătăţirea vieţii monahale, Preasfinţitul
Visarion s-a străduit să mijlocească de nenumărate ori în dobândirea
terenurilor agricole pentru întreţinerea vieţuitorilor din mănăstiri. Pentru
însuşirea ştiinţei de carte şi zidirea sufletească, în şcolile de la
mănăstirile Dobruşa şi Japca îşi făceau studiile şi vieţuitorii mănăstirilor.
În fiecare mănăstire se înfiinţase biblioteci cu cărţi de învăţătură şi zidire
sufleteasca, de o deosebită însemnătate pentru viaţa monahală. În scrisoarea P.S. Visaion adresată exarhului
mănăstrilor din eparhie, se arăta grija P.S. Sale ca pe lângă latura matereală
din mănăstiri să se atragă atenția dezvoltării celei spirituale a monahilor.
Iată ce se scria în acea scrisoare:’’[...] odată cu întremarea lor materială
trebue continuată și cea sufletească, pentrucă altmintrelea, și munca noastră
va fi zădarnică, și rostul acestor așezăminte va rămâne veșted ca până acum. Să
cunoașteți că în vremea de astăzi, pentru zidirea sufletească a monahilor, la
noi nu se mai găsesc mijloacele din trecut, adică, nu mai sunt nici monahi cu
viața strălucită și pilduitoare, ca în alte vremi, și nu avem nici cărțile de
suflet mântuitoare ale tiparnițelor mănăstirești din trecut, ca măcar prin
citirea acestora viața monahală sa fie sprijinită[...]. Disciplina vieții
călugărești să nu slăbească, iar de altă parte, ne veți întocmi o listă de
toate cărțile vechi, a căror cuprindere este de folos vieții monahale, pentrucă
alegând din ele pe cele mai potrivite, să le dăm spre citire, atât în școlile
monastirești celor ce sunt în pregătire, cât și spre citire tutror monahilor de
obște; pentru ca prin ajutorul acestora duhul vieții frumoase din mănăstiri să
nu mai dormiteze ci să fie treaz, pilduitor și aducător de roade atît
mănăstirilor cât și lumii creștine de obște.”
Vizitând în
1931 eparhia Hotinului şi fiind impresionat de viaţa mănăstirească de la Japca
şi Dobruşa, profesorul Universităţii din Bucureşti, I. Simionescu scria: „La
Japca, călugăriţele singure caută de vie, de odaia din deal, unde e cultura
pământului. Sunt dintre ele care îndeplinesc serviciul de fierar. Totuşi
biserica nu e goală niciodată. Cu adevărat la aceste mănăstiri e munca întru
Dumnezeu. Mănăstirea Dobruşa este un stup plin, o fermă model, nu numai de
demonstraţiune pentru satele din jur, dar chiar aducătoare de venituri. Mierea
recoltată, în anul trecut, a ajuns la Hamburg. Multe din fermele statului nu
sunt la nivelul acestei gospodării călugăreşti”.
Protoiereu Ioan Lisnic
Episcopul Visarion al Hotinului în mijlocul monahilor de la schitul Rudi
Biserica schitului Rudi după restaurare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu