sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Din istoria bisericii “Minunea Sf. Arh. Mihail” din Frumuşica, Florești





Din istoria bisericii “Minunea Sf. Arh. Mihail” din Frumuşica, Florești



Prima menţiune documentară a bisericii din Frumuşica este anul 1797. Biserica era din lemn cu acoperiş de stuf şi purta hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”.
Potrivit izvoarelor istorice, unul dintre primii preoţi la această biserică a fost preotul Nicolae Irimiţă. După trecerea la cele veşnice a acestui preot îl urmează în slujirea bisericii din Frumuşica fiul său preotul Ioan Irimiţă. Din iniţiativa preotului şi cu ajutorul enoriaşilor, în perioada anilor 1836-1847 se construieşte din piatră actuala biserică cu hramul „Minunea Sf. Arh. Mihail”.
În anul 1894 pe lîngă biserică activa o şcoală elementară. În 1898 în postul de cîntareţ la această biserică este numit Atanasie Slivinschi, iar din 1918 paroh al bisericii devine preotul Grigore Iazinschi. În anul 1929 cîntareţ la Frumuşica era Ioan Oliniţchi.
Din 1946-1949 preot slujitor la biserică a fost ieromonahul Paisie (Spinei Petru).
În perioada anilor 1951-1956 preot paroh a fost preotul Spiridon Vieru. Timp de 27 de ani în biserica din Frumuşica nu s-a săvîrşit serviciul divin. Spre deosebire de alte biserici închise, la Frumuşica biserica a rămas intactă, fără a fi supusă distrugerii.
După o reparaţie capitală în anul 1989 a fost săvârşită slujba de sfinţire a bisericii. Au adus laudă lui Dumnezeu în această perioadă părintele Andrei Şaramet, părintele Grigore Lăcustă, părintele Andrei Boian. Din 1994 paroh al acestei biserici este părintele Ioan Ţăruş.
Există şi o pajină neagră în istoria bisericii din Frumuşica. La 30 mai 1997 din pricini necunoscute biserica a ars. Flăcările focului au distrus totul. Ajungănd în clopotniţă au distrus şi clopotele. S-au salvat foarte puţine obiecte bisericeşti.
Cu ajutorul creştinilor localnici şi jertva adunată de prin alte localităţi, s-a efectuat o reparaţie capitală a bisericii şi s-a procurat obiectele bisericeşti necesare. S-au mai efectuat reparaţii, urmate de slujbe arhierești de sfinţire a locaşului sfânt.
Prin contribuţia enoriaşilor din an în an locaşul sfânt se îmbogăţeşte cu cele necesare. Biserica dispune de bibliotecă parohială. Se activează în parohie şi în direcţia misionar-pastorală.



                                                   Protoiereu Ioan Lisnic


Preotul Grigore Iazinschi, 
parohul bisericii din Frumușica (1918-1940)











vineri, 30 ianuarie 2015

SUNT PERIOADE DE TIMP RÂNDUITE DE PRACTICA ŞI CANOANELE BISERICII CÂND FEMEIA NU SE POATE APROPIA DE CELE SFINTE






SUNT PERIOADE DE TIMP RÂNDUITE DE PRACTICA ŞI CANOANELE BISERICII CÂND FEMEIA NU SE POATE APROPIA DE CELE SFINTE





„Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).

          În ultimul timp pe unele portaluri de știri ortodoxe au apărut mai multe comentarii privind perioadele de timp în care intrarea femeilor în Biserică este oprită. Dezbaterile pe marginea acestui subiect ar putea dezorienta pe unii credincioși.Din acest motiv,propun spre lectură un material propriu ce ține de subiectul vizat, publicat în 2003 în ziarul Altarul Credinței.
Din cele mai vechi timpuri a existat în mintea multor oameni un dezechili­bru nedrept între bărbat şi femeie. Starea de inferioritate în care se afla fe­meia faţă de bărbat, în lumea antică, era considerată ca ceva natural. Chiar şi la poporul roman şi cel grec, care aveau o cultură înaltă, drepturile fe­meilor erau mărginite, ele erau consid­erate ca persoane tutelate şi în subor­donare permanentă, civilă şi socială.
În Legea Nouă femeia nu mai este comparată cu Eva, femeia lui Adam, ci cu Fecioara Maria, Eva cea nouă, Maica Domnului, prin a cărei ascultare şi maternitate S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu.
În Epistola către Galateni Sf. Apostol Pavel scrie: „Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
Egalitatea între sexe înalţă demnitatea femeii la nivelul pe care îl merită având dreptul ei propriu de viaţă.
Nu trebuie, însă, să înţelegem ca pe nişte restricţii neîntemeiate sau ca pe nişte practici învechite care ar face discriminare între sexe anumite perioade de timp, mai mari sau mai mici, în care femeia nu poate să intre în biserică. Rânduite de practica şi canoanele Bisericii, aceste restricţii sunt legate de anumite situaţii din viaţa femeii.
După naşterea unui copil femeia nu poate intra în biserică timp de 40 de zile. Aceasta este o perioadă în care organismul femeii se reface după naştere; în această perioadă de timp se elimină tot ceea ce a ţinut de vieţuirea pruncului în pântece şi de naşterea lui; perioadă când se săvârşesc o serie de lerurgii, adică slujbe, atât pentru mama, care a năs­cut, cât şi pentru pruncul, care a venit pe lume. Rânduieli de curăţire şi binecuvântare a noului-născut şi a mamei lăuze, rugăciuni ce se citesc de preot în prima, a opta şi la 40 de zile de la naştere, când se face îmbisericirea pruncului născut. Aceste rân­duieli trebuie neapărat respectate şi numai după rugăciunea de îmbisericire, care se citeşte în pridvorul bis­ericii, mama poate intra în biserică.
Altă perioadă de timp care e mai mică, de câteva zile, în care femeia nu se poate apropia de cele sfinte, e perioada ciclului lunar, când organis­mul femeii se curăţă de impurităţile provenite din eliminarea sângelui ne­folositor. Conform canonului 7 al lui Timotei al Alexandriei, femeia care se află în această situaţie nu se cade a se apropia de Sfintele Taine până când nu se va curăţa, deci până nu va trece perioada ciclului lunar.
Referitor la aceste interdicţii canonul doi al Fericitului Dionisie al Alexandriei spune: „Iar în privinţa fe­meilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele, fiind credincioase şi cucer­nice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de trupul şi sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea scurg­erea de sânge de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi de a se ruga de a dobândi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat, cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, şi de Sfintele Sfinţilor”.
Bunul simţ obligă, aşa cum spune şi canonul, ca în această perioadă să nu se apropie de cele sfinte. Prin aceasta nu se coboară cu nimic demni­tatea femeii, care în ciuda observării acestor restricţii, rămâne acea fiinţă fără egal care aduce pe lume copii.
Dar, desigur, sunt şi alte cazuri aparte sau patologii când apropierea de cele sfinte în perioada oprită ţine mult de măiestria duhovnicului, de aceea este absolut necesar să ne sfătuim cu duhovnicul în astfel de situaţii, înainte de a lua o hotărâre de sine stătător.
Din egalitatea în faţa lui Dumnezeu a rezultat egalitatea religioasă şi morală a femeii cu bărbatul. Dacă soţia se supune bărbatului ca lui Hristos (Efes 5, 22-33), această supunere o reflectă pe cea a Bisericii în relaţia ei cu Hristos. Dacă bărbatul este cap femeii, acest lucru oglindeşte relaţia lui Hristos cu Trupul Său, Biserica.

                                               Altarul Credinţei, nr. 18, 2003
                                               Protoiereu Ioan Lisnic








joi, 29 ianuarie 2015

Răpirea Basarabiei de către Uniunea Sovietică






Răpirea Basarabiei de către Uniunea Sovietică






Alexandru V. Boldur, Basarabia Românească, Tipografia "Carpați", 
                                                 București, 1943, p. 163-165

















miercuri, 28 ianuarie 2015

Basarabia, simbol al destinului românesc Rev. Destin, Madrid, 1959




Basarabia, simbol al destinului românesc 
Rev. Destin, Madrid, 1959








George Soroceanu, Basarabia, simbol al destinului românesc, Destin,
 Revistă de cultură românească, Caietul nr. 11, Madrid 1959, p. 209-213
















marți, 27 ianuarie 2015

Mănăstiri basarabene de G.Bezviconi




Mănăstiri basarabene
                                     de G.Bezviconi








G. Bezviconi, Profiluri de ieri și de azi, Articole, 
Editura Librăriei Universitare I. Cărăbaș, București, 1943, p. 157-160

















luni, 26 ianuarie 2015

Moldovene, învață-te a te prețui de Arhim. Gurie Grosu, 7 februarie 1918




Moldovene, învață-te a te prețui 
de Arhim. Gurie Grosu, 7 februarie 1918


...                                    









Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românescă, 
V.I, Cluj, 1926, p. 53-61  
















duminică, 25 ianuarie 2015

Mănăstirile Basarabene în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni




Mănăstirile Basarabene
în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni


...                                                               





Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX - lea sub ruși, 
Chișinău, Tipografia Eparhială "Cartea Românească", 1931, p. 95-99